„Nu tot asa trebuie considerata si opera poetica a lui Eminescu, a carei valoare nu e numai istorica, ci si actuala, si, probabil, si viitoare. Cu o sensibilitate mult mai puternica, zguduitoare prin intensitatea ei, valoarea lui de expresie e incomparabil superioara celei a tuturor poetilor de dinainte chiar agitat de pasiuni politice, puterea lui de expresie trece peste „politica adânca sta în fanfaronada“, dându-i un aspect de originalitate si de vigoare incontestabila. Nu totul a ramas, dupa cum am mai spus, intact chiar si în partea cea mai buna a operei marelui poet multe cuvinte s-au sters, dulcegaria de romanta nu se mentine decât fie prin muzicalitate, fie prin prestigiul poetului. Roasa de o vasta literatura de imitatie, valoarea de sugestie a expresiei eminesciene subzista totusi în linie generala, neatinsa dupa cincizeci de ani prin trecerea timpului, ea se încarca, poate, pentru generatiile ce vin de sugestii noi, trezite si de cultul eminescian ce a facut din marele poet aproape un mit. Oricum, în poezie, Eminescu ramâne prima noastra valoare pozitiva, cu adânci radacini în sensibilitatea actuala.“