SINGURATATE

Cu perdelele lasate,
Sed la masa mea de brad,
Focul pâlpâie în soba,
Iara eu pe gânduri cad.

Stoluri, stoluri trec prin minte
Dulci iluzii. Amintiri
târâiesc încet ca greieri
Printre negre, vechi zidiri,

Sau cad grele, mângâioase
Si se sfarma-n suflet trist,
Cum în picuri cade ceara
La picioarele lui Crist.

În odaie prin unghere
S-a Tesut painjenis
Si prin cartile în vravuri
Umbla soarecii furis.

În aceasta dulce pace
Îmi ridic privirea-n pod
Si ascult cum învelisul
De la carti ei mi le rod.

Ah! de câte ori voit-am
Ca sa spânzur lira-n cui
Si un capat poeziei
Si pustiului sa pui

Dar atuncea greieri, soareci,
Cu usor-maruntul mers,
Readuc melancolia-mi,
Iara ea se face vers.

Câteodata... prea arare...
A târziu când arde lampa,
Inima din loc îmi sare,
Când aud ca suna cleampa...

Este Ea. Desarta casa
Dintr-o data-mi pare plina,
În privazul negru-al vietii-mi
E-o icoana de lumina.

Si mi-i ciuda cum de vremea
Sa mai treaca se îndura,
Când eu stau soptind cu draga
Mâna-n mâna, gura-n gura.