1866

Inceteaza din viata la Cernauti în 12/24 ianuarie Aron Pumnul, carturar si mare personalitate a luptei nationale în Bucovina sub stapanirea austriaca. I. G. Sbiera, succesorul lui Aron Pumnul, întocmeste împreuna cu câtiva elevi o brosura omagiala Lacramioarele învataceilor gimnasisti din Cernauti la mormantul prea iubitului lor profesor Aron Pumnul repausat într-a 12/24 ianuarie 1866; este difuzata în timpul ceremonialului funebru. Brosura cuprinde sapte poezii, toate fara titlu, cinci semnate: M. Eminoviciu (privatist), St. Stefureac (cl. VI), I. Ieremievici (cl. V) iar E. Franzos si Ehrlih publica în germana. Poeziile nesemnate apartin, probabil, lui I. G. Sbiera. Aron Pumnul este în poezia de debut a lui Eminescu, La moartea lui Aron Pumnul, cum o întituleaza editorii "geniul mare al desteptarii" Bucovinei. Cadenta si fluiditatea unor versuri ne dau dreptul sa presupunem ca nu era la întâia poezie. Tot acum trimite Familiei din Pesta poezia "De-as avea", care se publica în numarul din 25 februarie/19 martie 1866. Iosif Vulcan, redactorul revistei, o însoteste cu o nota redactionala. "Cu bucurie deschidem coloanele foaiei noastre acestui june de numai 16 ani, care cu primele încercari poetice ne-a surprins placut." Poezia e semnata: M. Eminescu, cum va proceda de aici înainte. O familie cu numele Eminescu se afla în comuna Lupu, de lânga Blaj si un elev cu acest nume frecventeaza cursurile la liceul din Blaj. Intreprinde în aprilie-octombrie prima calatorie în Transilvania pe urmele strabunilor sai. Il însoteste pe Ioan Neamtu din Feldru, elev la Scoala reala greco-ortodoxa din Cernauti. Intra în Transilvania prin pasul Tihuta, coboara pe Valea Somesului si ajunge la Dej de unde îi scrie lui Iosif Vulcan ca se afla în drum spre Blaj. La sfârsitul lui mai ajunge la Târgu-Mures, îi cunoaste pe Ioan Cotta si Teodor Cojocaru, studenti la teologie si calatoresc împreuna pâna la Blaj. Biografii sai sunt de parere ca dorea sa-si continue studiile în orasul de pe Târnave. Avem în aceasta privinta numai marturii orale, nu si documente. Bogata activitate literara. Publica în Familia "O calarire în zori" (15/27 mai), "Din strainatate" (17/29 iulie), "La Bucovina" (16/26 august), "Speranta" (11/23 septembrie), "Misterele noptii" (16/28 octombrie), iar în "Umoristul" (29 septembrie/11 octombrie) cealalta revista a lui Iosif Vulcan "Asta vreau dragul meu", sub forma de cuplet. Incepe publicarea "novelei svedice" a lui Onkel Adam (Karl Anton Wertterberg) "Lantul de aur", pe care o traduce din germana. Tot acum strânge material pentru romanul "Geniu pustiu", pe care îl elaboreaza în perioada preuniversitara si ramâne în manuscris. Calatoria lui Eminescu în Transilvania marcheaza, remarca G. Calinescu, intrarea în alta vârsta.

1867-1868

Este în trupa lui Iorgu Caragiale din octombrie 1867 si întocmeste memorii catre organele administrative pe care le semneaza "Iorgu Caragiale si asociatii sai". Din trupa lui Iorgu Caragiale trece în cea a lui Mihail Pascaly, care îl angajeaza ca "sufleur II si copist". In manuscrise se pastreaza mai multe piese copiate de el, care se joaca pe scena. I se încredinteaza si interpretarea unor roluri mai mici. Insoteste trupa lui Mihail Pascaly în turneul pe care îl întreprinde în Transilvania în mai-august 1868. Da reprezentatii la Brasov, Sibiu, Lugoj, Arad si Oravita si i se face, pretutindeni, o primire triumfala. Publica în Familia poezia "Ce-Ti doresc eu Tie, dulce Românie" (2/14 aprilie 1867) una din cele mai cunoscute ode ale sale închinate patriei, "La Heliade" (18/30 iunie 1867), evocare a personalitatii "batrânului bard" care si trimite la "Ieremiada" lui Schiller. Viata în mediul teatral sta la baza poeziilor publicate tot în Familia, "La o artista" (18/30 august 1868) si "Amorul unei marmure" (19 septembrie/1 octombrie), cu imagini din Mira, piesa de teatru care apartine anilor 1868 - 1869. Traduce la initiativa lui Mihail Pascaly tratatul lui Heinrich Theodor Rötscher: "Die Kunst der drammatische Darstellung"; pregateste textul pentru tipar; ramâne în manuscrise. Lucrare fundamentala, îl familiarizeaza cu estetica teatrala si îl introduce în literatura universala.